Cercetătorii de la MIT, prestigioasa instituţie de cercetare şi învăţământ americană, au anunţat că folosesc realitatea virtuală pentru training-ul dronelor. Cu ajutorul noului program, Flight Google, „păcălesc” dronele să creadă că în jurul lor se afla diferite obstacole şi astfel învaţa să zboare rapid şi eficient, fără să se tot lovească de ceea ce întâlnesc în cale.

De fapt, dronele zboară într-un spaţiu fără vreun obstacol prezent, dar genul acesta de experienţe vor putea preveni accidentele din lumea reală, în care dronele se lovesc de lucruri şi pică. Dorinţa cercetătorilor este de a dezvolta acest gen de sistem, care mai târziu va putea fi aplicat şi în cazul maşinilor autonome, făcându-le mult mai responsive, rapide şi eficiente.

We think this is a game-changer in the development of drone technology, for drones that go fast, a declarat Sertac Karaman, profesor asociat la catedra de aeronautică şi astronautică a MIT. If anything, the system can make autonomous speed more responsive, faster, and more efficient.”

În videoclipul de prezentare, noi putem vedea o dronă care zboară printr-o cameră complet goală, însă ceea ce „vede” drona este complet diferit, fiind plină de obstacole pe care aparatul reuşeşte să le evite cu succes. Chiar dacă pentru cei mai puţini preocupaţi de tehnologie nu pare a fi mare lucru, pentru cei care se ocupă de maşinile autonome sună de-a dreptul promiţător. Mai ales dacă luăm în considerare şi recentele incidente unde maşinile autonome au avut erori tehnologice care s-au soldat cu accidente.

Karaman subliniază că dronele au nevoie de un mediu în care să „înveţe”, iar acest proces e mult mai eficient în realitatea virtuală decât în într-un mediu standard, în care se introduc date spre procesare.

“The moment you want to do high-throughput computing and go fast, even the slightest changes you make to its environment will cause the drone to crash. You can’t learn in that environment. If you want to push boundaries on how fast you can go and compute, you need some sort of virtual-reality environment.”

Inspiraţia profesorului de la MIT a venit chiar de la concursurile cu drone, în care diferite aparate de zbor, controlate de oameni, se întrec să termine o cursă rapid, într-un labirint de ferestre, obstacole sau uşi. Dorinţa lui este că în doi -trei ani să poate concura cu o dronă autonomă şi să câştige în faţa celor controlate de oameni. Pare să aibă şanse, pentru că până acum, din cele 361 de tentative de a ieşi pe un geam virtual, drona s-a lovit doar de 3 ori. Computerul aparatului de zbor procesează imaginile virtuale la 90fps, motiv pentru care s-a realizat un supercomputer custom, alături de o unitate de măsură şi o cameră digitală.

După aceste teste în realitatea virtuală, cercetătorii au mers mai departe şi au instalat o fereastră reală în unitate de testare, pentru a vedea cum a funcţionat algoritmul de învăţare. În opt zboruri, drona a trecut prin fereastra de 119 ori, lovindu-se sau căzând doar de şase ori, ceea ce înseamnă că procesul chiar funcţionează. Karaman plănuieşte mai multe teste, inclusiv cu oameni, pentru ca drona să înveţe să zboare în jurul acestora.

“One day, when you’re really confident, you can do it in reality, and have a drone flying around a person as they’re running, in a safe way. There are a lot of mind-bending experiments you can do in this whole virtual reality thing. Over time, we will showcase all the things you can do.”

Se pare că realitatea virtuală nu e benefică doar pentru training-ul oamenilor, ci a ajuns şi la următorul nivel. Noi v-am mai povestit despre cum diverse corporaţii, că grupul VAG, Walmart, Honeywell folosesc această tehnologie pentru angajaţi.